Ramayana este o epopee antică, scrisă în sanscrită de către
poetul Valmiki. Reprezintă totodată o carte importantă a hinduismului. Ramayana
conține 24.000 de versuri și povestește despre călătoriile prințului Rama, a
cărui soție, Sita, este răpită de către demonul Rākshasa. Se pare că versiunea
cunoscută astăzi a fost scrisă în perioada 500 - 100 î. Hr.
Arta actorului
marți, 23 decembrie 2014
Sakuntala de Kalidasa
Poet și dramaturg indian de limbă sanscrită, Kalidasa a
făcut parte probabil, din grupul ”celor
nouă perle”, poeți vestiți, artiști și filozofi de la curtea regelui Vikramanditya
(380 - 413 e.n.)
Subiectul acestei drame în șapte acte, în versuri și proză,
capodopera lui Kalidasa, este împrumutat din Mahabharat: Regele Dusyanta se
căsătorește cu Sakuntala, fiica adoptivă a sihastrului Kanva, pe care regele,
aflat la vânătoare, o întâlnise în luminișul unei păduri. Reîntors în Capitală,
Dusyanta o uită pe Sakuntala, iar aceasta pierde într-un râu inelul pe care
soțul său i-l dăduse ca semn de recunoaștere astfel încât atunci când se
prezintă în sfârșit în fața lui, acesta n-o mai recunoaște iar ea nu se poate
apăra pentru că tocmai pierduse inelul.
Plină de tristețe, Sakuntala dă naștere, într-o pădure din
Himalaia, unui copil, Bharata. Un pescar găsește în apă inelul pierdut și îl
duce regelui, care amintindu-și de aceea pe care n-o recunoscuse, pleacă în
căutarea Sakuntalei. Regăsind-o, o readuce la Curte împreună cu copilul căruia
i se prexice că va stăpâni tronul lumii.
Grația și lirismul piesei, sentimentul profund al naturii pe
care Kalidasa le evocă cu atâta măiestrie, ies în evidență și din următoarea
scenă în care Sakintala plecând spre soțul ei își ia rămas bun de la locurile
natale.
Fiindcă nu am găsit varianta online a textului, voi posta cateva fotografii sugestive ale Sakuntalei şi un clip cu dansul şi muzica specifice vremii.
luni, 22 decembrie 2014
Începutul. Epopeea lui Ghilgameș
Epopeea lui Ghilgameș este un poem epic din Mesopotamia
antică, aparținând culturii sumero-babiloniene. Este cea mai veche scriere
literară păstrată a umanității, datând de la începutul mileniului al III-lea
î.Hr. S-a păstrat, lacunar, pe 12 tăblițe de lut, în biblioteca regelui asirian
Assurbanipal de la Ninive și povestește faptele eroice ale lui Ghilgameș,
legendarul rege al cetății Uruk.
Ceea ce este fundamental în mitul lui Ghilgameș se poate
numi drama existențială a omului, lupta lui cu forțele oculte și perspectiva
înfrângerii lor, raportul cu femeia și raportul de prietenie între oameni,
teama de moarte și setea de nemurire; paralel, mitul rezumă alegoric istoria
devenirii și destinul oamenilor ca societate: vânătoarea, păstoritul,
civilizația urbană, constituirea statului arhaic, catastrofele cosmice, marile
întrebări ale gândirii.
Text Epopeea lui Ghilgameş
Text Epopeea lui Ghilgameş
„Biblia actorului”
Konstantin
Sergheievici Stanislavski (în limba rusă: Константин Сергеевич Станиславский)
(n. 5 ianuarie 1863; d. 7 august 1938) a fost un regizor și teoretician rus al
teatrului, inovator în teatrul și arta actoricească.
În 1897 a fost
cofondatorul Teatrului de Artă din Moscova alături de Vladimir
Nemirovici-Dancenko. Una dintre primele piese puse în scenă a fost Pescărușul
al lui Anton Cehov. În Teatrul de Artă, Stanislavski a început dezvoltarea
faimosului său "Sistem", bazat pe tradiția realismului lui Alexandr
Pușkin.
"Sistemul"
lui Stanislavski se concentrează pe dezvoltarea în mod realist a personajelor.
Actorii erau instruiți să folosească "memoria afectivă" pentru a
portretiza în mod natural emoțiile personajelor interpretate. Pentru a reuși în
această încercare, actorilor li se cerea să se gândească la un moment din
viețile lor în care au simțit emoția dorită și să încerce să o prezinte pe
scenă, totul în dorința de a asigura o interpretare cât mai apropiată de
realitate.
Sistemul lui
Stanislavski este o metodă complexă pentru interpretarea unor personaje
credibile. Actorii de film, televiziune și de teatru din zilele noastre
datorează mult acestei metode.
Una dintre căile
folosite de Sistem este aceea a "magicului dacă". Actorii erau
îndemnați să-și pună cât mai multe întrebări în legătură cu personajul
interpretat, una dintre primele astfel de întrebării fiind: "Ce aș fi
făcut eu dacă m-aș fi aflat în aceeași situație cu personajul meu?"
Ataşez mai jos cartea lui Stanislavski, carete pe care orice elev sau student sau un simplu pasionat al teatrului ar trebui să o citească. Este o carte de referinţă şi se mai numeşte şi „biblia actorului”.
Bun venit!
Nume:Oana Cristiana Bănuţă
Ocupaţia: Studenta la Actorie
Scopul blogului: Proiect la DPPD, adică Departamentul pentru pregătirea personalului didactic, adică o încercare de a fi prof.
Lăsând la o parte aceste prezentări, voi scrie în cele ce urmează ce mi-aş dori să postez aici.
Mai întâi de toate (şi o spun cu certitudine), nu mi-aş fi putut închipui că aş putea să fac un blog în care să vorbesc despre încercarea de a evolua într-o direcţie străină mie, Pedagogia.
Arta actorului ca disciplină în liceele vocaţionale, este din păcate o enigmă pentru toată lumea. Elevii şi chiar şi "oamenii mari" nu ştiu că avem licee în care se studiază teatrul, nu ştiu că acolo merg adolescenţi cu vise poate,mult mai măreţe decât cele ale unui elev de la o şcoală cu profil real, spre exemplu.
Copiilor care studiază Arta actorului ca disciplină fundamentală în timpul liceului, ar trebui să li se acorde o atenţie mult mai mare.
Oricine poate învăţa să calculeze, sau să scrie...însă nu mulţi sunt copiii care lucrează numai cu un instrument,sufletul.
Pentru un elev la un liceu cu profil artistic, în special un
elev care studiază Arta actorului, este destul de dificil să procure materiale informative
sau pur şi simplu să cerceteze în timpul liber demeniul său de interes.
M-am hotarât ca acest blog să fie un sprijin pentru elevi,
să le ofere informaţii despre spectacole, bibliografii, regizori, dar în
special pentru a le forma o idee despre istoria teatrului, fiindcă plasând un
autor dramatic într-o epocă , este mult mai uşor să identifice temele vremii.
P.S Acest blog nu o sa conţină un limbaj de "piatră", chiar dacă încearcă să pară serios. În teatru se vorbeşte din suflet, nu din bolovani!
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)


