Poet și dramaturg indian de limbă sanscrită, Kalidasa a
făcut parte probabil, din grupul ”celor
nouă perle”, poeți vestiți, artiști și filozofi de la curtea regelui Vikramanditya
(380 - 413 e.n.)
Subiectul acestei drame în șapte acte, în versuri și proză,
capodopera lui Kalidasa, este împrumutat din Mahabharat: Regele Dusyanta se
căsătorește cu Sakuntala, fiica adoptivă a sihastrului Kanva, pe care regele,
aflat la vânătoare, o întâlnise în luminișul unei păduri. Reîntors în Capitală,
Dusyanta o uită pe Sakuntala, iar aceasta pierde într-un râu inelul pe care
soțul său i-l dăduse ca semn de recunoaștere astfel încât atunci când se
prezintă în sfârșit în fața lui, acesta n-o mai recunoaște iar ea nu se poate
apăra pentru că tocmai pierduse inelul.
Plină de tristețe, Sakuntala dă naștere, într-o pădure din
Himalaia, unui copil, Bharata. Un pescar găsește în apă inelul pierdut și îl
duce regelui, care amintindu-și de aceea pe care n-o recunoscuse, pleacă în
căutarea Sakuntalei. Regăsind-o, o readuce la Curte împreună cu copilul căruia
i se prexice că va stăpâni tronul lumii.
Grația și lirismul piesei, sentimentul profund al naturii pe
care Kalidasa le evocă cu atâta măiestrie, ies în evidență și din următoarea
scenă în care Sakintala plecând spre soțul ei își ia rămas bun de la locurile
natale.
Fiindcă nu am găsit varianta online a textului, voi posta cateva fotografii sugestive ale Sakuntalei şi un clip cu dansul şi muzica specifice vremii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu